Custodia copilului

Custodia Copilului sau Exercitarea autoritatii parintesti (art. 397 si art. 398)NCC

Custodia copilului se poate cere atat prin procesul de divort cat si separat, daca copilul a fost nascut in afara casatoriei.

Odată cu pronunţarea divorţului, instanţa hotărăşte si cui anume se incredinteaza copilul, in functie de solicitarea parinitilor. Astfel, se poate acorda custodie doar unui parinte, ceea ce in termenii codului civil roman se numeste EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESI EXCLUSIV DE CATRE UN PARINTE ( art. 398 NCC) sau custodie ambilor parinti, tradus prin EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI DE CATRE AMBII PARINTII (art. 397 NCC).

Potrivit Noului Cod Civil roman, după pronunţarea divorţului, regula este ca autoritatea părintească/custodia copilului revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Însă dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Totuşi, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Prin art. 399, Noul Cod Civil reglementează şi situaţii excepţionale, în care instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire.

Un aspect deosebit de important il aduce art. 403 NCC prin care persoanele divorţate înainte de  1 Octombrie 2011 vor putea solicita custodia comună a copiilor, chiar dacă copilul fusese încredinţat celuilalt soţ prin hotărâre judecătorească (conformvechiului cod). Prin urmare, daca au avut loc schimbari majore in viata copilului si a parintelui custodian instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile copilului la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului, acest articol fiind coroborat cu art. 46 din Legea de punere în aplicare a Codului Civil.

Autoritatea Parinteasca sau Custodia copilului reprezinta in optica judecatorului un conglomerat de drepturi si obligatii, atat unele cat si celelalte avand un unic deziderat si ideal comun, respectiv binele copilului (exprimat intr-un limbaj simplu) sau intr-unul de specialitate INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI (sintagma folosita de instanta).

Autoritatea parinteasca nu este nimic altceva decat consacrarea juridica a unei obligatii in primul rand morale, si anume de a conduce copilul la varsta adulta si la independenta sa, asigurandu-i protectia si educatia prin respectul persoanei sale. Protectia (sau ocrotirea) pe de o parte si educarea minorului pe de alta parte reprezinta punctele de plecare ale tuturor drepturilor si obligatiilor componente ale autoritatii parintesti, atata timp cat doar printr-o protectie si educare adecvata se va putea realiza interesul superior al acestuia.

Un proces de custodie copil implica numeroase dificultati, inclusiv de ordin emotional...

Copiii trec prin momente deosebit de dificile in cazul unui divort al parintilor lor. De multe ori, parintii neglijeaza acets aspect si uita sa ia in considerare ramificatiile efectelor divortului si ale unui proces de custodie copil asupra copiilor lor. Intelegerea modului in care copiii vor vedea divortul si o relatie ulterioara buna intre cei doi parinti despartiti sunt componente importante ce ajuta la reducerea la minimum a tulburarilor emotionale provocate copiilor. [Continua sa citesti…]